"Introducere in analiza jungiana", Mihaela Minulescu

Introducere in analiza jungiana/ Mihaela MInulescu,Editura Trei, Colectia „Biblioteca de psihanaliza; 35“, Bucuresti, 2001,256p
"
Doctor in psihologie, dar si poeta, Mihaela Minulescu este o figura activa in peisajul psihologiei romanesti actuale. Introducere in analiza jungiana, carte cu titlu nepretentios, este insa temeinic scrisa, fara a se abate nici o clipa de la scopul enuntat.
Volumul se deschide cu citeva repere istorice care fixeaza contextul dezvoltarii psihanalizei, privita la inceput cu destula neincredere in mediile intelectuale, si continua cu o cronologie comentata a vietii lui Jung, insistind asupra evenimentelor importante din viata si cariera psihanalistului (cum ar fi, de exemplu, intilnirea cu Freud si delimitarea de teoriile acestuia), precum si asupra formularii si impunerii noilor teorii. Conceptele psihologiei analitice sint prezentate succint, dar exact, insistind foarte bine asupra diferentelor pe care acestea le marcheaza: „Jung porneste de la o viziune asupra psihicului ca totalitate, analog organismului, o totalitate de relatii intrapsihice care imping inainte spre sensul intrinsec al personalitatii“ (p. 24).

Cele trei principii care sustin dinamica psihica (principiul opuselor, principiul echivalentei, principiul entropiei), noua metoda de terapie jungiana, conceptul de inconstient colectiv si arhetipurile, precum si teoria tipurilor sau fenomenele sincronistice, divergenta Jung-Freud (care consta in modul de intelegere diferit a conceptului de libido, a structurii si dinamicii psihice) si schita dezvoltarilor contemporane postjungiene alcatuiesc primul capitol al cartii, un fel de introducere la introducere, Jung: Repere istorice.
Urmatoarele secvente ale cartii fixeaza fiecare cite un nucleu conceptual, construind din aproape in aproape o relevanta perspectiva, chiar daca introductiva, asupra analizei jungiene. Sint, astfel, abordate rind pe rind structura si dinamica psihica, individuarea, conceptele de spirit, suflet si religie, cadrele terapiei, tehnica transferului si a contratransferului, problematica integrarii identitatii si, in final, tipologia jungiana.
Cel mai interesant capitol al cartii este, evident, cel dedicat Utilizarii visului in analiza. Citam din prima secventa, Visul – abordari posibile, un fragment, credem, relevant: „Fiecare din miile de vise de-a lungul vietii unei persoane este unic; unele par limpezi, altele par complexe, dar toate sint spontane si impredictibile. Visul nu-ti spune niciodata ceea ce ai stiut deja, iti indica ceea ce nu stii, un anume punct orb. Din acest motiv, chiar daca visul iti spune lucruri evidente, ele pot fi greu vizibile pentru cel care viseaza. Ai nevoie de un altul, care sa vada; de asemenea, cind spui si explici altora, brusc sensul iti poate deveni clar“ (Modelul analitic jungian, p. 200).
In continuarea capitolului sint abordate dimensiunile visului: compensarea si prospectarea, tehnicile de interpretare a simbolurilor si de imaginare in interpretarea visului, visul ca instrument diagnostic, precum si constiinta relatiei Eu-Sine.
O substantiala lista de referinte bibliografice inchide rotund introducerea Mihaelei Minulescu. " ( sursa aici )


Mihaela Minulescu - Psihologie Introducere în analiza jungiană